[urmeaza mesajul de supunere si respect fata de Patrirhia Ecumenica...]

Totusi, evenimentele petrecute pe timpul recentei vizite a Papei in Fanar si cea a PS Sale Hristodul la Vatican ne-au produs o mare intristare. Dorim si ne zbatem toata viata sa pastram intacta credinta Sfintilor Parinti, care ne-a fost lasata drept mostenire de catre intemeiatorii Sfintelor noastre Manastiri si de binecuvantatii nostri Parinti care au adormit intru Domnul. Ne straduim din rasputeri sa traim in sfintenia Bisericii noastre si in imaculata credinta ortodoxa, asa cum ne invata slujbele zilnice, scrierile sfinte si, in general, invataturile Sfintilor Parinti, cuprinse atat in operele lor cat si in deciziile Sinoadelor Ecumenice. Pazim mostenirea noastra dogmatica "precum lumina ochilor" si o intarim implinind lucrul bineplacut lui Dumnezeu, si studiul amanuntit al realizarilor Sfintilor Parinti, confruntati cu diverse erezii, mai ales ale celui intre sfinti Parintele nostru Grigorie Palama, Sfintilor Mucenici din Sfantul Munte si a Sfantului Mucenic Cosma I, ale caror moaste le cinstim cu piosenie si a caror sfanta amintire o celebram necontenit. Ne temem sa tacem, cand avem motive sa credem ca s-au ivit probleme ce ar primejdui credinta lasata noua de Parintii nostri. Datoria noastra, fata de fiii nostri duhovnicesti dar si fata de crestinii evlaviosi ai Bisericii noastre, care vad in monahismul athonit un paznic nemitarnic al Sfintei Traditii, cantareste greu in constiinta noastra.

Vizita papei in Fanar si a Arhiepiscopului la Vatican se poate sa fi inlesnit anumite beneficii de natura seculara, totusi, pe durata acelor vizite, fie alte nenumarate evenimente au avut loc, care nu au fost conforme eclesiologiei ortodoxe, fie s-au facut promisiuni de care nici Biserica Ortodoxa nu va putea beneficia nici alti crestini heterodocsi.

Mai intai de toate, papa a fost primit de parca ar fi fost un episcop legitim al Romei. Pe timpul Liturghiei, a purtat un omofor; a fost adresat cu "binecuvantat este cel ce vine intru numele Domnului"; a binecuvantat multimea si a fost cinstit ca "Prea Sfantul" si "Prea Sfintitul Episcop al Romei". In continuare, toti insotitorii delegatiei papale au purtat un omofor. De asemenea recitarea rugaciunii "Tatal nostru", sarutarea Pacii cu Patriarhul, au fost scene mai grave decat ale unei simple rugaciuni in comun. Si toate acestea, cand institutia papala nu a dat inapoi deloc de la invataturile sale eretice si de la politica sa; din contra, papa promoveaza defapt fatis Unia dimpreuna cu dogmele papale ale primatului si infailibilitatii, si a mers chiar si mai departe, cu rugaciunile in comun si cu hegemonia pan-religioasa a sa.

Cat priveste primirea papei in Fanar, suntem necajiti mai ales de faptul ca toata mass-media a precizat in continuu aceeasi falsa afirmatie ca pslamii cantati in cinstea papei ar fi fost compusi de un calugar athonit. Dorim sa-i informam pe aceasta cale pe toti crestinii ca autorul acelor cantari nu a fost si nici nu ar avea cum sa fie calugar din Sfantul Munte.

Apoi ar mai fi problema incercarii Prea Sfintiei Sale, Arhiepiscopul Atenei, de a incepe relatii pe teme bioetice si social-culturale, precum si sarcina de a face front comun pentru apararea radacinilor crestine ale Europei (pozitie de asemenea stipulata in Declaratia Comuna a Papei si Patriarhului in Fanar), tentative care pot parea inofensive sau chiar pozitive, tinand seama ca scopul lor declarat este de a cultiva relatiile pasnice dintre oameni. Totusi, este important ca toate acestea sa nu dea impresia ca Apusul si Ortodoxia continua sa aiba aceeasi baza, sau sa conduca pe cineva in eroarea de a uita distanta care separa Traditia Ortodoxa de ceea ce este de obicei prezentat ca "spiritul european". Apusul este presarat cu o serie de institutii si decizii anti-crestine, cum ar fi cruciadele, "Sfanta" Inchizitie, vanzarea de sclavi si colonizarea. Este presarat de diviziunea dureroasa ce a imbracat forma schismei protestante; de devastatoarele razboaie mondiale precum si de umanismul egoist si vederile sale ateiste. Toate acestea sunt consecinta deviatiilor Romei de la Ortodoxie. Una dupa alta, ereziile papista si protestanta l-au detronat pe Hristosul cel smerit al Ortodoxiei inlocuindu-l treptat cu Omul semet. Sfantul Episcop Nicolae Velimirovici, scria din lagarul din Dachau: "Ce este, atunci, Europa? Papa si Luther... Aceasta este Europa, la radacinile ei, atat istoric cat si ontologic". Prea Cuviosul Parinte Iustin Popovici completeaza cele de mai sus: "Al II-lea Conciliu Vatican cuprinde in sine renasterea fiecarui umanism european... deoarece Conciliul a mentinut in vigoare dogma infailibilitatii papale" si intuieste ca: "Fara indoiala, autoritatea si puterea culturii si civilizatiei vest-europene sunt alungatoare-de-Hristos". Iata de ce este atat de important sa protejam moralitatea Ortodoxiei si sa sprijinim adevaratele radacini ale Europei Unite; radacinile pe care Europa le-a avut pe timpul primului secol crestin, pe timpul catacombelor si al celor 7 Sinoade Ecumenice. Este de dorit ca Ortodoxiei sa nu i se impute pacate straine, si mai mult, nu ar trebui lasata impresia celor care se des-crestineaza cand vad latura crestinismului vestic, ca Ortodoxia are legatura cu aceasta, incetand deci sa marturiseasca faptul ca este singura Credinta in Hristos, si singura speranta a europenilor.

Romano-catolicii sunt in imposibilitatea de a se despletici de deciziile luate anterior de, conform lor, Cocnciliile Ecumenice - infailibilitatea, puterea seculara a papei, Filioque, primatul, "harul creat", imaculata conceptie, unia. In ciuda acestora, noi ortodocsii continuam traditionalele schimburi de vizite, acordand papei onorurile cuvenite unui episcop ortodox, si incalcad total o serie de Canoane Sfinte care interzic rugaciunea in comun, in timp ce dialogul teologic sovaieste, si, dupa ce a fost ridicat la suprafata se prabuseste din nou in adancuri.

Toate indiciile duc la concluzia ca Vaticanul nu se dirijeaza pe sine in a renunta la invataturile sale eretice, ci doar le "re-interpreteaza" - cu alte cuvinte, le invaluie.

Eclesiologia romano-catolica variaza de la un punct la altul; de la asa numita eclesiologie "deschisa" a Enciclicei "Ut Unum Sint" la eclesiologia exclusivista a Enciclicei "Dominus Jesus". Trebuie mentionat ca ambele puncte de vedere exprimate in Enciclicele de mai sus sunt contrare eclesiologiei ortodoxe. Recunoasterea Sfintei Biserici Ortodoxe ca Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca Biserica nu permite acceptarea altor confesiuni heterodoxe ca "Biserici surori". "Biserici surori" sunt numai Bisericile Ortodoxe locale, de aceeasi credinta. Nici o alta referire omonima la "Bisericile surori" in afara de cele Ortodoxe, nu este permisa, teologic.

Filioque este promovat de partea romano-catolica - si impartasit, din pacate si de unii teologi de-ai nostri - de parca ar fi o alta exprimare valabila a invataturii despre purcederea Duhului Sfant, echivalenta cu invatatura ortodoxa conform careia Duhul Sfant purcede numai de la Tatal.

In afara de aceasta suveranul Pontif isi mentine Primatul ca pe un privilegiu inalienabil, dupa cum oricine isi poate da seama din titlul adoptat recent de papa Benedict XVI, acela de "Patriarh al Vestului"; de asemenea si din referirea la misiunea Sfantului Apostol Petru in Omilia sa din Palatul Patriarhal, sau din recentul sau discurs care cuprindea si urmatoarele: "...in societate, cu succesorul Apostolilor, a carui unitate vizibila este garantata de succesorul Sfantului Petru, Comunitatea Catolica Ucraineana a reusit sa pastreze Sfnta Traditie vie, in toata integritatea sa" (Catholic Newspaper, No. 3046/18-4-2006).

Unia este reintarita si reasigurata in multe si diferite metode, in ciuda negatiilor papei. Marturia sa falsa este observata, in afara altor circumstante, si din interventia dezastruoasa a fostului papa Ioan Paul al II-lea, care a condus dialogul Cotolico-Ortodox din Baltimore, precum si din scrisoarea trimisa de actualul papa Cardinalului Ljubomir Husar, Arhiepiscop Unit de Ucraina. In aceasta scrisoare datata 22/2/2006, urmatorul lucru este mentionat cu emfaza: "Este imperativ sa asiguram prezenta celor doua mari purtatoare de Traditie - cea Latina si cea Estica... Misiunea pe care Biserica Greco-Catolica si-a asumat-o, fiind in deplina comuniune cu succesorul Apostolului Petru, are doua parti: prima, trebuie sa pastreze Traditia estica in interiorul Bisericii Catolice; a doua, trebuie sa favorizeze contopirea celor doua traditii, marturisind nu numai ca ele pot fuziona intre ele ci constituie, de asemenea, o stransa unire in ciuda varietetilor lor".

Vazute din aceasta lumina, schimburile politicoase de vizite, precum cea a Papei in Fanar si a Arhiepiscopului la Vatican, fara o unitate prealabila in Credinta, poate creea, pe de o parte impresia unei false uniri, alungand deci pe eventualii heterodocsi care ar fi luat in calcul revenirea la ortodoxie, iar pe de alta parte sa toceasca sensibilitatea multor crestini ortodocsi. Mai mult, poate impinge pe unii ortodocsi mai evlaviosi, ingrijorat cu adevarat de amploarea fenomenului si problematizati in privinta mantuirii, sa se desprinda din Corpul lui Hristos, provocand astfel noi schisme. Asadar, din dragoste pentru Ortodoxie, dar cu durere pentru unitatea crestina, si avand in vedere pastrarea curata a ortodoxiei de orice inovatie, proclamam peste tot ce s-a hoatarat in Extraordinara Dubla Sfanta Intrunire a Sfintei Chinotite a Sfantului Munte Athos pe 22 Aprilie 1980:

"Credem ca Sfanta noastra Biserica Ortodoxa este Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca Biserica a lui Hristos, avand deplinatatea Harului si a Adevarului, si din acest motiv, neintreupta Succesiune Apostolica. Dimpotriva, "Bisericile" si "confesiunile" Apusului, avand distorsionata credinta Evanghelica, Apostolii si Sfintii Parinti, sunt lipsite de Harul divin si de adevaratele sacramente ale Succesiuni Apostolice...

Dialogurile cu heterodocsii - daca se are in vedere informarea lor despre Credinta Ortodoxa, ca sa devina receptivi la iluminarea divina si sa aiba ochii deschisi, asa incat sa se poate (re)intoarca la ortodoxie - nu sunt condamnate.

Dar in nici un caz, dialogurile cu heterortodocsii nu ar trebui insotite de rugaciuni in comun, de participarea la intruniri liturgice precum si de alte activitati care ar putea da impresia ca Biserica Ortodoxa recunoste Romano-Catolicismul ca fiind o Biserica Completa iar pe papa ca un episcop legitim al Romei. Aceste fapte induc in eroare atat pe catolici cat si pe ortodocsi, facandu-i sa creada ca ortodoxia poarta grija de ei...

Din mila Dumnezeului nostru, Sfantul Munte ramane loial - ca si crestini adevarati ai Domnului - Credintei Sfintilor Apostoli si a Sfintilor Parinti, si de asemenea, din dragoste fata de heterodocsi, care sunt ajutati esential (prin aceasta pozitie, nn), cand Ortodoxia cu punctul ei de vedere ortodox arata boala lor spirituala si modalitatea prin care poate fi vindecata.

Tentativele esuate de unire ale trecutului ne invata despre o unire permanenta, dupa voia Domnului, in Adevarul Bisericii, necesitand in prealabil un alt fel de curs si pregatire, decat al celor din trecut care pare sa fie folosit si astazi".

Semneaza: toti reprezentantii manastirilor athonite.