Diavolul, īn atacurile sale īmpotriva umanitatii si a Bisericii, cauta sa-i īnsele pe cei binecredinciosi prin credinta, dupa cum a īncercat cu īnsusi Mīntuitorul Hristos īn pustie.

Fecioara Maria este cea care a deschis drumul mīntuirii si al resfintirii universale. De aceea diavolul i-a purtat, dintru īnceput, toata ura, caci lui i-a rostit Domnul: Dusmanie voi pune īntre tine si īntre femeie, īntre samīnta ta si samīnta ei; aceasta īti va zdrobi capul, iar tu īi vei īntepa calcīiul (Fac. 3, 15).

Fata de darurile mīntuitoare care se obtin prin rugaciunile Sfintei Fecioare catre Fiul Sau si Dumnezeul nostru, ca mijlocitoare milostiva pentru toti credinciosii care o preamaresc, Satana a cautat, īn felurite chipuri, sa-i huleasca numele si sa stearga din constiinta crestinilor prezenta ei spirituala. Ca urmare, cultul Fecioarei a īncetat sa mai existe īn toata lumea protestanta, iar dintre crestinii de pretutindeni, care apartin Bisericilor Sacramentale, numerosi sunt aceia care nu mai cred īn īntreita ei feciorie, atribuindu-i si alte nasteri sau contestīnd nasterea, mai presus de fire, a Mīntuitorului. Īn unele tari din Apus, i se profaneaza numele cu expresii sacrilege. Iar acolo unde i se pastreaza cultul, intervin mistificari ale Satanei si apar prooroci mincinosi care, īn numele Maicii Domnului, raspīndesc rataciri.

Īntīmplari neobisnuite, cu aspecte suprafiresti si cu chemarea la pocainta, au fost de la īnceput primite ca o descoperire dumnezeiasca, fara sa fie sesizata īnselaciunea diavolului, prin atītea nepotriviri fata de adevarata credinta si traditie ortodoxa. Din aceasta cauza, ratacirea a luat proportii, antrenīnd cea mai mare parte din clerul Bisericii. Dar si mai grav apare faptul ca asemenea manifestari au fost uneori oficializate de ierarhia bisericeasca.(...)

Pentru asemenea cazuri de falsa credinta, Pravila Bisericeasca vesteste cu luminat adevar: Dumnezeu nu voieste sa fie slujit prin minciuna, caci ceea ce astazi minciuna pare ca zideste, mīine va distruge īmpatrit mai rau. Siguranta mīntuirii este o grava ispita, ea este momeala trufiei prin care Satana prabuseste sufletele de la : mīntuire. Chiar si unii dintre cei mai īncercati nevoitori crestini s-a' poticnit īn felul acesta, primind minciuna drept adevar. Cīnd īn ordinea spirituala lipseste discernamīntul de a alege Binele de Rau, omul poate cadea mai usor īn rataciri, īntrucīt nu mai ajunge sa desprinda eroarea din tot ceea ce altereaza integritatea Adevarului, iar constiinta pacatului i se īntuneca si ochiul duhovnicesc īsi pierde lumina. Īn cuvīntul despre vorbele care aduc pierzare sufletelor, Sfīntul Teodor Studitul spune: Nu cu usurinta poate savīrsi omul calea si nu poate scapa usor de mestesugurile diavolului, de care trebuie sa se īngrijoreze pīna īn ceasul mortii. Tot astfel povesteste si Patericul despre un batrīn cuvios caruia, ajungīnd la vremea sfīrsitului, diavolul i-a spus: Acum ai scapat de mine. Dar sfīntul i-a raspuns: Īnca nu stiu bine.

Deci cum ar fi sa credem ca duhul cel necurat nu se va mai atinge de noi, ca el va fi gonit, ca Arhanghelul Mihail ne va ocroti de orice rele si ca la dreapta judecata vom afla mila si vom fi primiti īn Īmparatia lui Dumnezeu, numai pentru faptul ca am transcris si am tinut asupra noastra aceasta carticica magica! Cīt de grosolana apare īnselaciunea Vrajmasului pentru ademenirea celor simpli si de buna credinta, spre asemenea rataciri prin care vrea sa le lege sufletele; si cīt de mare este cutezanta si obraznicia lui ca sa se foloseasca īn acest scop de numele Maicii Domnului si al Arhanghelului Mihail!

Din cauza urii nestavilite pe care o poarta Arhanghelului Mihail (care i s-a īmpotrivit īn Īmparatia cereasca) si Sfintei Fecioare (care i-a zdrobit capul), diavolul cauta sa provoace īn rīndul crestinilor tot felul de diversiuni si abateri de la dreapta credinta, folosindu-se tocmai de numele Arhanghelului Mihail si al Maicii Domnului.

Aparitii spectaculoase atribuite Maicii Domnului, de pe urma carora au aparut grave rataciri, s-au petrecut, īn repetate rīnduri, īn special īn Occidentul catolic, afectīnd īn cea mai mare masura acea Biserica. Asemenea pretinse teofanii au fost īnsotite uneori si de vindecari neobisnuite precum si de alte semne cu aparente suprafiresti, pentru a cīstiga astfel nu numai īncrederea lumii, dar mai ales a autoritatii eclesiastice. Pe locurile acelor aratari s-au ridicat biserici si asezaminte religioase, devenind centre de mare faima si pelerinaj, cunoscute īn toata lumea.

Multi credinciosi, īn curatenia inimii lor, dau crezare acestor aparitii dubioase, considerīndu-le, cu toata evlavia, ca fiind adevarate revelatii, iar aceasta cu atīt mai mult cu cīt, pentru unii dintre ei, s-au produs si vindecari senzationale. Ca urmare a diferitelor aparitii cu aspect miraculos, īnsusite de Biserica Romano-Catolica, s-au raspīndit, īn decursul timpului, devotiuni pagubitoare si dogme gresite care s-au mentinut pīna īn ziua de azi, aducīnd tot felul de rataciri Bisericii Catolice si credinciosilor ei. Asa este, de pilda, credinta desarta legata de gajul mīntuirii sau de privilegiul sabatin, oficializat prin decretul din 20 ianuarie 1613 de catre papa Paul al V-lea prin Sacra Congregatie a Sfintei Inchizitii, pe baza dubioasei vedenii a Maicii Domnului, pe care a avut-o conducatorul Ordinului Carmel, Simon Stock, trecut apoi īn rīndul sfintilor catolici.

Documentele arata ca Prea Fericita Fecioara i s-a aratat carmelitului Simon īnsotita de o multime de īngeri si, tinīnd īn mīna scapulariul ordinului (un mic pieptaras care acopera umerii), i-a spus abatelui: Iata privilegiul pe care ti-l dau tie si tuturor fratilor si surorilor carmeliti. Oricine va muri purtīnd acest vesmīnt nu va fi īn suferinta focului vesnic, adica va fi mīntuit.

Aceasta fagaduinta a fost ulterior prezentata sub denumirea de privilegiul sabatin, prin decretul papei Paul al V-lea, care hotara: Se permite preotilor carmeliti sa predice ca Prea Fericita Fecioara Maria va ajuta sufletele confratilor si surorilor (din arhiepiscopia Notre Dame du Mont Carmel) decedati īn credinta, care īn timpul vietii lor au purtat vesmīntul sau, printr-o protectie speciala ce le va acorda-o dupa moartea lor, cu deosebire daca au murit sīmbata (privilegiul sabatin).

Gajul mīntuirii sau al privilegiului sabatin, fagaduit Sfīntului Simon pentru devotiunea purtarii scapulariului, a fost reamintit si prin aparitia din 1857, de la Lourdes.

Estelle Faguette, vizionara de la Pellevoisin, a īntarit, prin mesajul pe care l-a primit īn 1876, pe o aceeasi cale, de la pretinsa vedenie a Maicii Domnului, devotiunea legata de scapulariu. Mesajul era: Iata darurile pe care le voi revarsa asupra acelora care ī1 vor purta cu īncredere si care vor ajuta la raspīndirea acestui vesmīnt: īntelepciune, pietate, convertire, vointa. Īn vīrsta de 33 de ani, Estelle era bolnava de presupusa peritonita tuberculoasa si, īn aceasta stare, a avut vedenia Maicii Domnului, care i-a fagaduit vindecarea deplina; lucru care s-a si īntīmplat dupa cinci zile, pentru a dovedi originea sfīnta a aratarilor.

Obiectivul principal urmarit de aparitia respectiva a fost īntarirea devotiunii scapulariului si a sfintei inimi carnale a lui Iisus, imagine reprodusa pe unul din colturile acelei mici bucati de stofa alba a vesmīntului pe care īl purta aparitia. Nimic nu-mi va fi mai placut, s-a pronuntat vedenia, decīt sa vad acest vesmīnt pe fiecare din copiii mei. Te-am ales pe tine sa publici slava mea si sa raspīndesti aceasta devotiune. Apoi a adaugat: Vei merge la preot si-i vei spune sa te ajute cu toata puterea lui.

Este de remarcat ca, īn timpul primelor cinci aparitii (īn total au fost cinsprezece), Estelle a avut, concomitent cu vedenia Fecioarei, si pe cea a diavolului, care o īnfricosa; īnchipuita aratare a Maicii Domnului o apara si īl mustra pe Cel Rau, spunīndu-i sa se departeze de patul bolnavei. Printre īnselaciunile cu care Satana īncearca sa deruteze pe credinciosi, pentru a le cīstiga īncrederea si a le infiltra credinta vatamatoare si superstitioasa, pot figura uneori si asemenea dedublari.

Este usor de presupus ca, datorita īnselaciunii atīt de mestesugite, Estelle nu a avut nici o īndoiala ca Maica Domnului i s-a aratat cu adevarat si a izbavit-o de īnfricosarile diavolului; ca urmare, cele spuse si cerute de vedenia Sfintei Fecioare nu puteau fi decīt comandamente sacrosancte. La rīndul sau, papa Leon al XIII-lea, care si-a manifestat fara rezerve īncrederea fata de aparitiile Maicii Domnului de la Pellevoisin, a acordat, īn anul 1892, o indulgenta plenara pentru pelerinajul la locul aratarii, care a avut loc la 9 septembrie īn acelasi an.

Pentru a atenua gravitatea superstitiei - deja īnradacinata īn lumea catolica - referitoare la purtarea scapulariului, asa dupa cum se vestise īnca din 1613, papa Pius al XI-lea a facut cunoscut prin scrisoarea sa Petis in quidem, din 18 martie 1922, ca Fecioara iubeste īntr-adevar pe cei care o iubesc, dar nimeni nu poate spera ca Preacurata īl va sprijini īn ceasul mortii, daca īn timpul vietii nu a meritat aceasta gratie, fie prin īndepartarea de pacat, fie prin practicarea Cultului Maicii Domnului. Īnsa aceasta revenire facuta de papa Pius al XI-lea asupra textului original al mesajului ceresc nu a putut sterge ratacirea propagata timp de trei secole de vizionara de la Pellevoisin si nici nu s-a putut schimba originea tenebroasa a mesajului care trezea duhul mīndriei īn sufletele tuturor acelor credinciosi.

O alta grava superstitie bazata pe o credinta talismanica s-a raspīndit si s-a statornicit īn Catolicism prin Catherine Laboure, sanctificata īn 1947. Īn anii 1830-1831, īn urma a cinci aparitii a Sfintei Fecioare, Catherine a primit solia sa introduca īn lume medalia cu monograma Mariei (M), īncadrata de douasprezece stele si avīnd reprezentate doua inimi alaturate: una a lui Iisus, īnconjurata cu o cununa de spini, si alta a Fecioarei - co-mīntuitoarea - strapunsa de o sabie.

Medalia miraculoasa, dupa cum a fost denumita, poarta si o invocare: O, Marie, conceputa fara de pacat, roaga-te pentru noi, cei care recurgem la tine! Prin aceasta rugaciune, conditionata de o credinta eretica, s-a propagat si s-a admis de catre Biserica Catolica dogma ratacita a imaculatei conceptiuni, iar prin medalia respectiva s-a īntarit si cultul sfintei inimi a lui Iisus si a inimii Mariei, o alta devotiune cu totul straina de Sfīnta Traditie si de sensul adevarat al spiritualitatii crestine.

Din relatarea vizionarei Catherine Laboure reiese ca Maica Domnului a asigurat-o ca toate persoanele care vor purta la gītul lor, cu devotament, aceasta medalie si care vor face aceasta scurta rugaciune, vor primi mari daruri. Numai ca orice rugaciune care, prin continutul ei, cuprinde o ratacire de credinta, cum este si cea a imaculatei conceptiuni, strecurata cu subtilitate de tatal minciunii īn acea invocare, atrage dupa sine si prezenta demonului, inspiratorul acelei rataciri. (...)

Din īndemnul Vicleanului, prin care credinciosii catolici au fost īncurajati sa poarte la gīt medalia miraculoasa, īncredintati ca vor primi prin aceasta mari harisme, s-a ajuns la falsa evlavie, ca īn numeroasele cazuri īn care acest semn talismanic a fost preferat sau a īnlocuit Sfīnta Cruce.

Prin bula Miserentissimus Redemptor, papa Pius al XI-lea a prezentat crestinilor devotiunea catre sfīnta inima, ca o dovada de cucernicie catre inima carnala a lui Iisus, simbol al dragostei Lui jignite (prin pacatele oamenilor) si care pretinde o devotiune reparatorie.

Īn linia acelorasi aparitii dubioase care duc la credinte ratacite si care stabilesc, prin invizibile fire, o legatura cu demonul, a fost cazul petrecut la Lourdes, īn anul 1858. Fetita Bernadette a avut īn total optsprezece viziuni. Īn ziua de Buna Vestire 1858, vedenia Fecioarei Maria a īntīmpinat-o cu cuvintele: Eu sunt imaculata conceptiune. Aceasta repetata si accentuata marturisire, prin care s-a confirmat īnca o data, pe aceeasi cale, aparent miraculoasa, noua dogma promulgata de Biserica Romano-Catolica, a contribuit si mai mult la raspīndirea si īnradacinarea ratacirii respective īn sufletele credinciosilor catolici. La vedenii s-a adaugat si faptul ca la locul respectiv s-au petrecut multe vindecari neobisnuite, īn special de paralizii, care i-au impresionat pe pelerini.

O alta aparitie a Maicii Domnului a fost semnalata īn 1917, la Fatima, īn Spania; acea vedenie cerea sa se instituie īn toata lumea devotiunea catre inima imaculata a Fecioarei. Celor ce vor sa primeasca acest cult le fagaduiesc mīntuirea, iar aceste suflete vor fi iubite de Dumnezeu, ca niste flori cu care va īmpodobi Tronul Sau.

Ca si īn celelalte rataciri pomenite, si īn fagaduintele aparitiilor de la Fatima se ascunde, subtil, duhul trufiei. Neīntelegīnd acest lucru, Biserica Romano-Catolica a introdus erezia imaculatei conceptiuni (lansata si raspīndita de diavol) chiar si īn exorcismele contra Satanei: Puternica Maica a Domnului, Fecioara Maria a imaculatei conceptiuni, īti porunceste tie, diavole.

Īn cultul Bisericii Ortodoxe, Dumnezeu Tatal este invocat pentru a-l certa pe diavol, ca sa iasa din fapturile Lui, prin moliftele Sfīntului Vasile. Īn Biserica Romano-Catolica este invocata Maica Domnului ca sa-l alunge pe diavol, iar exorcismele care se fac - cuprinzīnd erezia "Imaculatei Conceptiuni", condamnabila fata de dreapta credinta - zadarnicesc lucrarea de izbavire.

Cultul Sfintei Inimi a lui Iisus, sustinut si propagat prin vedeniile avute de Catherine Laboure īn 1831, īsi are originea īntr-un alt caz de presupusa teofanie, petrecut īn Franta anului 1674, la Paray-le-Monial, cu Marguerite Marie, canonizata ulterior ca sfīnta. Aceasta vizionara a avut aparitia materializata a Mīntuitorului: El i-a īncredintat misiunea de a face cunoscut oamenilor sa i se cinsteasca inima, īnfatisīnd-o pe pieptul sau printr-o inima carnala a carei icoana sa fie expusa chiar pe partea inimii... Si oriunde va fi expusa aceasta imagine pentru a fi venerata, El va raspīndi daruri si binecuvīntari. Ispita subtila strecurata prin aceasta cerinta a ramas neobservata si, ca urmare, Biserica Romano-Catolica si-a īnsusit iara rezerve cultul Sfintei Inimi, ca pe o noua devotiune. Astfel, īn anul 1854, sub pontificatul lui Pius al II-lea, s-a proclamat, pe baza aparitiilor pe care le-a avut Catherine Laboure, aceasta dogma ratacita a imaculatei conceptiuni, condamnata de Biserica Ortodoxa ca si de marii īnaintasi ai teologiei catolice. Sub acelasi pontificat, īn anul 1870, s-a decretat si gresita dogma a infailibilitatii papale.

Neprihanita zamislire sau imaculata conceptiune a reprezentat o parere veche, reactualizata īn Biserica Apuseana īnca din secolul al VIII-lea, prin care s-a sustinut ca Fecioara Maria s-a nascut fara pacatul stramosesc. Aceasta īnvatatura contrazice dogma consacrata a transmiterii, fara exceptie, a pacatului protoparintilor īntregului neam omenesc. Sustinerea punctului de vedere al imaculatei conceptiuni nu-si gaseste nici o recunoastere, nici īn Sfīnta Scriptura si nici īn Sfīnta Traditie. Dimpotriva, textele Scripturii precizeaza categoric ca toti oamenii mostenesc pacatul stramosesc, afara numai de Fiul lui Dumnezeu, care s-a nascut din Tatal, fara mama, si din mama, fara tata. Imaculata conceptiune a fost respinsa si de cei mai reputati scolastici ca Toma d'Aquino si Bernard. Nici unul din Sfintii Parinti nu a aparat aceasta sustinere, iar fericitul Augustin, marele teolog al Occidentului, chiar a condamnat-o (īn Op. imperf. IV, 122).

Propagarea unor credinte desarte, provenite prin intermediul unor aparitii neobisnuite, cu aspecte suprafiresti, dovedesc originea lor necurata. Apostolul Iacov se īntreaba: Oare din aceeasi vīna a izvorului poate sa tīsneasca si apa dulce si amara? (Iac. 3, 11). Iar Mīntuitorul atrage atentia: Se vor ridica hristosi mincinosi si prooroci mincinosi si vor da semne mari si chiar minuni, ca sa amageasca, de va fi cu putinta, si pe cei alesi (Mt. 24, 24).

Īn cazul falselor teofanii pomenite, aparitia tuturor vedeniilor a fost precedata de fenomene fizice spectaculoase: rafale de vīnt, fulgere, tunete, siluete de īngeri, fascicule luminoase care iradiau caldura īn jurul aparitiilor.

Semne si minuni materializate s-au produs uneori si īn vazul unor multimi numeroase, adunate cu pietism pe locurile īn care aparusera viziuni. Īn Spania, si anume la Fatima, īn amiaza zilei de 13 septembrie 1917, īn fata unei multimi de peste douazeci de mii de oameni, soarele stralucea pe un cer senin, cīnd, deodata, a īnceput sa-si piarda putin cīte putin stralucirea, iar atmosfera a capatat o tenta galbui-aurie. Era ziua celei de-a cincea aparitii a Maicii Domnului īn acele locuri. Cu toti aveau privirile atintite spre cer. Un glob luminos se deplasa de la Rasarit spre Apus si aluneca īncet si maiestuos, strabatīnd spatiul; globul degaja o lumina stralucitoare, dar placuta la vedere; cīnd disparu aceasta aparitie, īncepura sa cada din cer un fel de flori albe sau de fulgi de zapada care nu atingeau pamīntul, ci se spulberau la o oarecare īnaltime. Un nor alb īnvaluia stejarul verde (pe care aparea īn mod obisnuit vedenia Maicii Domnului) iar apoi se risipea īn īnaltime, īn volute, pīna disparea. La 13 septembrie 1917 s-a produs, īn acelasi loc, a sasea aparitie, īn fata unei asistente tot atīt de numeroase: īn jurul soarelui a aparut chipul Sfintei Fecioare si al batrīnului Iosif, cu pruncul īn brate. Din cele scrise de sora Lucia, vizionara acestui ultim caz, reiese ca minunea anuntata de Fecioara Maria se produse īn fata tuturor. Imensa multime contempla un semn nemaiauzit. Ploaia care cadea a īncetat, norii s-au raspīndit si soarele, care aparu la orizont, era asemanator unui disc de argint. Dupa putin, soarele īncepu sa salte, sa se balanseze, sa se roteasca īn jurul lui ca o roata de foc si sa īmprastie īn toate directiile jerbe de lumina. Timp de patru minute, luminozitatea lui a devenit, succesiv galbena, verde, albastra, violeta... Dupa o brusca oprire, si-a reluat dansul fantastic. Martorii erau īncremeniti, uluiti. Soarele s-a desprins apoi din cer, a coborīt spre multime si caldura lui a devenit din ce īn ce mai mare. Poporul statea īn genunchi, īn noroi, si se auzeau strigate din toate piepturile: Minune! Minune!, īn timp ce altii spuneau crezul. Apoi soarele si-a reluat locul obisnuit pe cer... (...)

Prin aparitiile de la Salette, din 1846, vedenia cu chipul Maicii Domnului i-a īncredintat fetitei Melanie Cavat o taina prin care dezvaluia decaderea si pervertirea clerului, precum si nelegiuirile si lepadarea de credinta a lumii contemporane, cīnd totodata si o serie de preziceri despre sfīrsitul lumii, dintre care unele neīntemeiate, putīnd sa zdruncine īncrederea credinciosilor fata de proorocirile autentice.

Astfel, pentru multele pacate ale omenirii, aparitia a vestit ca īn anul 1864, Lucifer īmpreuna cu un numar de demoni vor fi eliberati din iad, iar īn anul 1865 se va vedea urīciunea ("l'abomination") īn toate locurile sfinte. Īn continuarea aceluiasi mesaj, presupusa aparitie a Maicii Domnului a mai spus: Īn manastiri, florile Bisericii vor fi putregaite si demonul se va īnscauna ca stapīnitor al inimilor. Aparitia a mai vestit si ca īn aceeasi vreme se va naste Antihristul.

Iata īnsa ca de atunci a trecut mai bine de un secol si īnca nu sunt semne ca Antihristul s-ar fi nascut. Pe de alta parte, nu s-a pomenit niciodata, īn toata traditia Vechiului si Noului Testament, ca dezvaluirile ceresti, sau proorocirile, sau prezicerile sa cuprinda date calendaristice. Totodata, daca multi membri ai clerului s-au naimit cu tot felul de pacate, atīt īn Occident cīt si īn Orient, nu īnseamna ca acest oprobiu poate fi aruncat peste tot clerul si nici ca abominatiunea s-ar fi īnscaunat īnca din anul 1865 īn manastiri si īn toate locurile sfinte. Pare de asemenea ciudat ca, vorbindu-se despre nasterea Antihristului, nu s-a pomenit nici un cuvīnt despre venirea lui Hristos ca Judecator.

Presupusele teofanii si anghelofanii, īn urma carora au aparut rataciri, dintre care si cele pomenite, s-au petrecut, īn general, cu copii sau cu adolescenti, dinadins alesi de Ispititor, pentru ca nevinovatia lor sa serveasca drept garantie a sfinteniei acelor aparitii. Alteori au fost folosite īn aceleasi scopuri persoane īn vīrsta, foarte credincioase, dar usor influentabile, īnclinate a crede tot ceea ce era īnvaluit īn suprafiresc. Īn toate cazurile mentionate, nalucirile diferitelor īntruchipari ceresti, si īn special ale Maicii Domnului, urmareau sa cīstige īncrederea vizionarilor prin tot felul de promisiuni, recompense si aprecieri magulitoare, flatīndu-le amorul propriu si stīrnind īn sufletul lor un duh de mīndrie si de slava desarta. Vedeniile au comunicat si secrete, pe care vizionarii nu aveau voie sa le spuna nimanui, ceea ce īi subordona si mai mult nalucirii respective. Asemenea atitudini sunt īnsa potrivnice spiritului autenticelor teofanii, cunoscute din traditia Bisericii si din vietile sfintilor.

Ca sa īntareasca Diavolul si mai mult convingerea lumii ca aratarile si vestirile pe care le difuzeaza sunt de la Dumnezeu, si deci nu au o origine dubioasa, el se serveste uneori si de īnchipuirea crucii.

Caci nu īi este greu sa īnsele prin semnul biruintei Mīntuitorului, daca īnseala prin chiar chipul Biruitorului.

Īn sens traditional, o viziune poate fi obiectiva cīnd provine de la o percepere exterioara (vizuala sau auditiva) sau poate fi subiectiva cīnd provine de la perceperea unei imagini interioare (prin imaginatie si ratiune). De cele mai multe ori, profetii au avut - pe cīt se pare viziuni interioare precum si viziuni pur intelectuale, prin care Dumnezeu le-a facut anumite comunicari, fara imagini materializate, iar aceasta mai ales atunci cīnd profetul īsi anunta mesajul prin cuvintele: Asa graieste Domnul. Dar niciodata o descoperire de la Dumnezeu nu a fost facuta unui profet prin maguliri, prin promisiuni de binefaceri ceresti si printr-o tendinta de a-i trezi mīndria, lasīndu-l sa creada ca este neprihanit si ca i se va rezerva un loc de mare cinste īn cer.

Aparitii dubioase ale Maicii Domnului, cu un caracter miraculos si cu rasunet mondial au mai fost semnalate īn Franta, la Salette, cu Mélanie si Maximin, īn 1846; la Pontmain, īn 1871; la Fatima, īn Spania, īn 1917 (cu reveniri īn 1921 si 1943); apoi la Bauvaing si la Kerezineu īn Bretania, cu 71 de pretinse teofanii si anghelofanii, din 1936 si pīna īn 1965.

Uneori ademeniri s-au facut si unor īnalti pontifi, prin mesajele transmise de unii vizionari. Este astfel revelatoriu cazul petrecut īn timpul razboiului civil din Spania, īn 1936, cu o femeie paralizata, din Portugalia, Alexandrina Maria da Costa, din satul Balazas, la nord de Porto, careia i s-a aratat īnchipuirea materializata a Mīntuitorului care-i spunea: Altadata am cerut consacrarea neamului omenesc divinei mele inimi. Acum o cer pentru inima imaculata a prea Sfintei Mele Maici. (...) La Roma, Sfīntul Parinte īi va consacra lumea si o va invoca sub denumirea de Regina Lumii, Maica noastra a biruintelor. Cum acestui mesaj nu i s-a dat curs, aceeasi aparitie a revenit dupa un an si a ordonat sa i se comunice papei ca daca nu se va īmplini vointa Sa, flagelul Spaniei se va īntinde peste toata lumea. Dar nici de asta data apelului nu i s-a dat curs. Dupa un an, la 3 octombrie 1938, aceeasi vedenie a Mīntuitorului a fagaduit ca va conduce pe Sfīntul Parinte de-a dreptul īn cer, fara sa mai treaca prin purgatoriu, daca va face consacrarea lumii, imaculatei inimi a Mariei.

Īntr-un asemenea apel se vedea deslusit nu numai momeala īntinsa Pontifului, dar si propagarea acelei devotiuni a imaculatei inimi, precum si confirmarea dogmei purgatoriului, osīndita de Sfīnta Traditie a Bisericii Dreptmaritoare.

Īn urma acestor viziuni si a unor noi reveniri de acelasi fel, la 24 iunie 1941 si la 29 mai 1942, Papa Pius al XII-lea, devenit din anul 1939 succesorul lui Pius al XI-lea, s-a decis si a promulgat īn ziua de 8 decembrie 1942, īn bazilica vaticana, īn prezenta unei multimi de circa 80.000 de persoane, actul solemn de consacrare a īntregii lumi imaculatei inimi a Mariei, pe temeiul repetatelor cereri adresate de vedeniile Maicii Domnului si ale Mīntuitorului. Īn acest scop a spus: Am voit ca de sarbatoarea Imaculatei Conceptiuni a Prea Fericitei Fecioare Maria, din anul 1942, sa fie consacrat tot neamul omenesc Imaculatei inimi. Iar la 7 iulie 1952, acelasi papa a consacrat, īntr-un mod cu totul special, toate popoarele Rusiei, Imaculatei inimi a Maicii Domnului, ca urmare a faptului ca, īn 1929, presupusa Sfīnta Fecioara ceruse aceasta consacrare si promisese ca va īmpiedica prin acest mijloc propagarea erorilor acestei tari si va asigura convertirea ei.

Prin aceasta consacrare speciala s-a urmarit sa se ajunga la convertirea Rusiei, adica nu numai la īndepartarea comunismului, ci, īn realitate, la integrarea Rusiei īn sīnul Bisericii Catolice.

Nalucirile dracilor au cerut ca Ortodoxia sa revina la unitatea catolica si la supunerea si ascultarea fata de pontiful roman, adica oaia sa se pocaiasca pentru ca lupul a voit s-o manīnce, iar acum sa se bucure pentru ca o cheama la el.

De altfel, aceasta conceptie eretica se desprinde īn mod vadit si din actul solemn de consacrare a cultului inimii imaculate a Mariei, pronuntat la 31 octombrie 1942 de papa Pius al XII-lea, īn mesajul adresat natiunii portugheze cu ocazia īmplinirii a 25 de ani de la aparitiile de la Fatima. Prin acest solemn act s-a facut, īntre altele, si urmatoarea suplica, adresata Sfintei Fecioare: Popoarelor separate, datorita ratacirii sau discordiei, si īn special acelora care nutresc pentru Tine (Prea Sfīnta Fecioara) un anumit cult (...), da-le lor pacea si īntoarce-i pe ei la staulul unic al lui Christ, sub unicul si veritabilul Pastor.

Din cīte se vede, pravoslavnica Rusie si celelalte tari ortodoxe au fost acuzate pentru ratacirea si discordia de a se fi separat de unicul staul al lui Christ, de la Roma, cerīndu-se ca aceste popoare separate sa se reīntoarca sub unicul si veritabilul Pastor. Totodata, consacrarea īntregii lumii si, īn mod cu totul special, a Rusiei la cultul imaculatei inimi a Mariei reprezinta o practica inovatorie a Bisericii Catolice, care contravine spiritului evanghelic si Sfintei Traditii. Caci ce poate īnsemna, īn realitate, sa i se consacre Mīntuitorului Hristos sau Maicii Domnului īntregul neam omenesc, deci inclusiv si credinciosii altor Biserici crestine, dimpreuna cu mozaicii, cu musulmanii si cu toti pagīnii, dar fara participarea liber-consimtita?

Orice abatere de la dreapta credinta si de la adevar este o ratacire si orice ratacire are o origine tenebroasa, indiferent de mijloacele si de caile prin care a provenit. Prin orice credinta gresita pe care Ispititorul o provoaca, el urmareste sa cīstige īncrederea credinciosului, a unor īntregi comunitati crestine, pentru a le compromite mīntuirea sufletelor. Si astfel, atīt credinciosul care s-a īnselat cīt si clerul Bisericii care a girat asemenea cazuri dubioase si obscure, ajung īn cele din urma sa poarte stigmatul Satanei.

O ratacire acceptata pe o astfel de cale si strecurata īn obstea credinciosilor cu binecuvīntari sacerdotale, antreneaza apoi si alte rataciri mai mari, īn masura īn care Dumnezeu īngaduie asemenea uneltiri ale Satanei, din pricina starii de pacat īn care se afla lumea. Dumnezeu pune astfel la īncercare evlavia crestinilor si īntelegerea duhovniceasca a purtatorilor de grija ai Bisericii, cu privire la pastrarea nealterata a credintei precum si a bunei īndrumari pe care ei trebuie sa le-o dea credinciosilor. Dar, din pacate, multe se poticnesc, iar unii dintre cīrmuitorii turmei lui Hristos lasa sa intre īn staul lupi rapitori īn blana de oaie. Va veni totusi o zi - cīndva - cīnd atīt ei cīt si toti cei īnsetati de false teofanii vor vedea, cu alti ochi, ca aratarile din care s-au īmpartasit aveau, de fapt, coarne si coada de capra.

Biserica Romano-Catolica si-a dat girul cu multa usurinta si fara nici o rezerva nenumaratelor aparitii care au dus la noi dogme si devotiuni, iar vizionarii respectivi au fost canonizati īn rīndul sfintilor. Totusi, īn ultima vreme s-a produs o divergenta fata de autenticitatea acestor cazuri. Este concludenta īn acest sens cartea lui Raul Auclair, Kerezinen -Apparitions en Bretagne.

S-ar putea naste īntrebarea: daca asa de multe sunt īnselaciunile diavolului, prin care Īnselatorul cauta sa rataceasca lumea, si daca atītea īntīmplari, cu aparente miraculoase, nu sunt minuni, ci rataciri, atunci care sunt adevaratele minuni si īn ce masura se mai pot ele produce si recunoaste?

Este fara īndoiala ca interventia Duhului Sfīnt a ramas mereu prezenta īn lume si se poate oricīnd manifesta sub orice forma, īn orice īmprejurari si peste orice legi ale naturii, cu putere mai presus de rīnduielile firii. Dar minunile s-au rarit din ce īn ce mai mult, iar unele harisme, ca darul proorocirilor, al vindecarilor, al vorbirii īn limbi, al īnvierii mortilor, au īncetat. Si daca īn zilele, de azi sfintii s-au rarit si, o data cu ei, darul facerii de minuni, este de remarcat un alt aspect, esential si revelatoriu, care explica rarele minuni sau chiar absenta interventiilor supranaturale provenite de la Dumnezeu. Nenumaratele minuni pe care le facea Mīntuitorul sau Sfintii Apostoli, sau alti sfinti si mari cuviosi īn primele secole ale Crestinismului, au fost necesare atunci ca sa īntareasca noua credinta si sa-i dea chezasia originii ei divine. Dar credinta o data statornicita prin dogmele ei, ca si prin Sfintele si Mīntuitoarele Taine ale Bisericii, nu mai are nevoie sa fie sustinuta prin mijloace suprafiresti, dupa cum nici pomul care a crescut mare nu mai are nevoie de tutori care sa-l propteasca.

Si totusi! Ce minune mai mare s-ar putea petrece īn realitate, pentru cine are credinta, decīt aceea a prefacerii Sfintelor Taine de la fiecare Sfīnta Liturghie, prin transsubstantierea pīini si a vinului īn Sīngele si Trupul Mīntuitorului, sau aceea a aghiasmei nestricate, sau a flacarii ceresti care aprinde lumina, la Īnvierea Domnului, pe altarul Sfīntului Mormīnt de la Ierusalim?

Credinta pe care o vrea Dumnezeu de la oameni trebuie sa fie curata, nesovaitoare, izvorīta dintr-o neprecupetita adorare fata de Cel Autoputemic si fara nevoia de a vedea mereu minuni. Printr-o difuzare continua de minuni, credinta ar īnceta si, ca urmare, ni s-ar primejdui si putinta de mīntuire a sufletelor. De altfel, īnsusi Hristos Domnul o spune: Daca nu veti vedea semne si minuni, nu veti crede (In. 4, 48). Iar pe Sfīntul Toma si mai categoric l-a apostrofat Mīntuitorul: Pentru ca M-ai vazut, ai crezut. Fericiti cei ce n-au vazut si au crezut! (In. 20, 29). Dumnezeu vrea sa fie cautat si descoperit īn duh si īn adevar, si numai astfel sa vina si El īn īntīmpinarea noastra. Caci cel ce cauta gaseste, si celui care bate i se va deschide (Lc. 11, 10). Ce credinta ar mai fi aceea care tot timpul ar trebui conditionata de semne si minuni, pentru a ne face sa recunoastem existenta si atotputernicia Iui Dumnezeu!?

De fapt, tot ceea ce este necesar pentru mīntuirea noastra s-a spus si s-a consfintit si toate mijloacele mīntuitoare pentru dobīndirea vietii vesnice ni s-au pus la dispozitie prin Biserica, iar Domnul ne-a prevestit prin viziuni eshatologice semnele vremurilor de apoi, precum si uneltirile de la sfīrsit ale diavolului. Nimic īn plus nu mai este deci necesar pentru desavīrsirea credintei noastre si nici vreo noua dogma sau inovatie de credinta nu mai este de asteptat, prin revelatii sau aparitii suprafiresti, pentru mīntuirea noastra.

Adevarate minuni se pot totusi īmplini si īn zilele de azi, īn viata fiecarui om, prin interventia Proniei ceresti. Dar nu toti ajung sa vada si sa īnteleaga tīlcul unor asemenea interventii deoarece, īn cele mai multe cazuri, ele sunt atribuite hazardului sau norocului si nu lui Dumnezeu. Iar daca ar fi sa se mai petreaca si azi teofanii, ele s-ar deosebi prin esenta si prin telul lor fata de contrafacerile Ispititorului, īntrucīt s-ar integra cu totul īn Adevarul si īn Predaniile consacrate ale Bisericii Dreptmaritoare, fara nici un fel de devieri, de inovatii si de aspecte stranii ori spectaculoase, si nici cu ademeniri spre gīnduri de slava desarta.

Falsele minuni si teofanii, ca si sugerarile unor mistificari demonice, receptate pe cale mintala, poarta cu sine pecetea nedezmintita a unui spirit luciferic. Prin seductiile cu care diavolul ne ademeneste, el cauta, prin orice mijloace, sa ne īntineze credinta. Asemenea mistificari se pot recunoaste prin faptul ca nu prezinta o elevatie spirituala, nu-1 marturisesc pe Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu si ca Rascumparator al lumii si sunt īntotdeauna secundate de aparitii ceresti sau de alte fenomene vizuale, auditive si senzoriale care tradeaza originea lor necurata.

Daca minunile adevarate, cu īnfatisari supranaturale, s-au rarit cu totul, īn schimb, pe masura ce īnaintam īn vreme si ne apropiem de deznodamīntul sfīrsitului, Dumnezeu va īngadui sa se īnteteasca; si mai mult tot felul de aratari demonice, precum si īnselatoare semne naturale fizice neobisnuite, atīt īn vazduh cīt si pe pamīnt, din cauza īnmultirii pacatului, deoarece pacatul pe toate le destrama si pe toate, le strica fata de rīnduiala si rostul pentru care au fost create si binecuvīntate de Dumnezeu.

Falsele minuni ale Īnselatorului, numai smerenia, rugaciunea cu credinta si puterea sfintei cruci, cu invocarea numelui lui Hristos, le pot spulbera pe toate, risipindu-le ca fumul si topindu-le ca ceara de la fata focului, spre rusinarea si alungarea diavolului si a mincinoaselor lui vedenii. Caci Jertfa lui Dumnezeu (este) duhul umilit; inima īnfrīnta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi (Ps. 50, 18).

Prin smerenie, sfintii l-au rusinat pe diavol si l-au īndepartat ori de cīte ori a cautat sa-i īnsele. Se cunoaste astfel din Pateric cazul unui pustnic caruia i s-a aratat diavolul īn stralucirea cereasca sub īnfatisarea Mīntuitorului spunīndu-i: Eu sunt Hristosul; dar batrīnul vazīndu-l, si-a īnchis ochii. Si cīnd diavolul l-a īntrebat: Pentru ce īnchizi ochii, caci eu sunt Hristos, pustnicul i-a raspuns: Anatema tie, caci Hristosului meu eu īi cred, care a spus ca de va zice cineva: iata aici e Hristos, sa nu credeti! Si demonul auzind acestea, s-a facut nevazut. Mai pomeneste Patericul si despre un frate caruia diavolul i s-a aratat īn chip de īnger luminat si i-a spus: Eu sunt Gavriil si sunt trimis la tine ca sa-ti aduc o veste buna. Dar fratele cu smerenie i-a raspuns: Cauta ca vei fi trimis la altii, ca eu sunt pacatos si nu sunt vrednic sa vad un īnger. Aceasta zicīnd fratele, a pierit diavolul dinaintea lui si s-a facut nevazut.

Daca vazatorii de vedenii, atunci cīnd au loc mincinoasele aparitii, l-ar conjura pe diavol īn numele lui Hristos sau al Sfintei Treimi prin semnul Sfintei Cruci, Vrajmasul ar disparea din fata lor, ar pieri fara urma si s-ar cufunda īn adīncurile tartarului.

Dar, din pacate, credinciosii si numerosi slujitori ai Bisericii nu mai stiu sa aleaga adevarul, lipsindu-le īntelegerea mistica a marilor cuviosi si sihastri de altadata, care stiau sa desluseasca ceea ce era fals, fapt care uneori a facut ca ei sa fie batuti de duhurile necurate. Iata deci pentru care motive, īn aceste vremuri tulburi, Satana īsi poate semana cu mai multa slobozenie neghina, iar lumea īi acorda cu mai multa usurinta girul, īndepartīndu-se tot mai mult de adevarata cale spre Dumnezeu.